Crucea de procesiune a fost găsită în 1912, cu ocazia renovării bisericii fortificate din Cisnădie, în osuarul rotondei.
Crucea procesională din Cisnădie urmează modelele răspândite în zona venețiană în secolul al XIII-lea. Faţa crucii romanice poartă o reprezentare a lui Hristos răstignit, mort, modelat în tablă de cupru bătută, care îmbracă un miez de lemn. Până în secolul al XII-lea, figura lui Hristos era reprezentată stând în picioare pe suppedaneum, având trăsături majestuoase și purtând coroană, cu brațele întinse în gestul binecuvântării. Începând cu secolul al XIII-lea, sub influența înfrângerii iconoclasmului Bisericii Răsăritene din secolele VII și VIII s-a impus reprezentarea lui Hristos suferind. Modelele iconografice provin din nou din Bizanț. Tocmai natura umană a Mântuitorului, care include mortalitatea, justifica pentru iconoduli reprezentarea Sa.
Crucifixului îi corespunde o reprezentare stilizată a Mielului divin cu labarul, plasată pe dosul careului de intersecţie al crucii – inspirată după Crux Vaticana din secolul al VI-lea. Şildurile de la capetele crucii sunt împodobite cu câte trei sau patru pietre semiprețioase rotunde. De traversele crucii atârnă două pandantive formate din câte patru zale și o piatră semiprețioasă montată, care, conform prototipului Crux Gemmata din Evul mediu timpuriu, simbolizau Alpha și Omega.
Cu excepția reprezentărilor figurative aplicate, suprafața crucii este acoperită cu o textură de mici puncte perlate puncţionate, dispuse la nodurile unei haşuri reticulare cu câmpuri romboidale.
O cruce procesională din Tirolul de Sud prezintă trăsături similare: un crucifix asemănător, de inspirație bizantină, realizat cu aceeași tehnică, cu şilduri de aceeași formă la capetele crucii, aceeași textură a suprafeței cu punctele perlate și hașurarea romboidală și aceleași pietre de sticlă încadrate circular. Însă capetele crucii poartă simbolurile Tetramorfului, iar bara longitudinală poartă pe verso o reprezentare a Maicii Domnului Orantă – Rugătoare.
În regiunea Friuli-Veneția, crucile de acest tip sunt mai frecvente și au fost produse în cantități mari. Influențele bizantine provenite din Veneția sunt foarte prezente în secolul al XIII-lea și în alte centre artistice importante, precum Pisa și pe malul Meusei, în actuala Belgia.
Cu simbolurile sale, crucea de procesiune ne reamintește de adevărata esență a credinței noastre și ne încurajează să continuăm drumul sub acest semn.
HK
Bibliografie
Victor Roth: Kunstdenkmäler aus den sächsischen Kirchen Siebenbürgens I. Goldschmiedearbeiten, Teil 1, Ed. Drotleff Hermannstadt/Sibiu 1922, p. 1, cat. 1; T 1, 2.
Reinhard Rampold: Mittelalterliche Vortragekreuze in Tirol, Innsbruck 2004
Manlio Leo Mezzacasa: Circulation in Venetian Medieval goldsmith’s art: three case studies between Venice and the Adriatic. In: Convivium. Exchanges and Interactions in the Arts of Medieval Europe, Byzantium, and the Mediterranean, 2014/I, Issue 1, 176-189.