Crucea de procesiune a fost găsită în 1912, cu ocazia renovării bisericii fortificate din Cisnădie, în osuarul rotondei.
Crucea procesională din Cisnădie urmează modelele răspândite în zona venețiană în secolul al XIII-lea. Faţa crucii romanice poartă o reprezentare a lui Hristos răstignit, mort, modelat în tablă de cupru bătută, care îmbracă un miez de lemn. Până în secolul al XII-lea, figura lui Hristos era reprezentată stând în picioare pe suppedaneum, având trăsături majestuoase și purtând coroană, cu brațele întinse în gestul binecuvântării. Începând cu secolul al XIII-lea, sub influența înfrângerii iconoclasmului Bisericii Răsăritene din secolele VII și VIII s-a impus reprezentarea lui Hristos suferind. Modelele iconografice provin din nou din Bizanț. În conformitate cu doctrina celor două naturi, iconodulii au justificat reprezentarea Mântuitorului tocmai prin natura Sa umană, care include mortalitatea.
Crucifixului îi corespunde o reprezentare stilizată a Mielului divin cu labarul, plasată pe dosul careului de intersecţie al crucii – inspirată după Crux Vaticana din secolul al VI-lea. Şildurile de la capetele crucii sunt împodobite cu câte trei sau patru pietre semiprețioase rotunde. De traversele crucii atârnă două pandantive formate din câte patru zale și o piatră semiprețioasă montată, care, conform prototipului Crux Gemmata din Evul mediu timpuriu, simbolizau Alpha și Omega.
Cu excepția reprezentărilor figurative aplicate, suprafața crucii este acoperită cu o textură de mici puncte perlate puncţionate, dispuse la nodurile unei haşuri reticulare cu câmpuri romboidale.
O cruce procesională din Tirolul de Sud prezintă trăsături similare: un crucifix asemănător, de inspirație bizantină, realizat cu aceeași tehnică, cu şilduri de aceeași formă la capetele crucii, aceeași textură a suprafeței cu punctele perlate și hașurarea romboidală și aceleași pietre de sticlă încadrate circular. Însă capetele crucii poartă simbolurile Tetramorfului, iar bara longitudinală poartă pe verso o reprezentare a Maicii Domnului Orantă – Rugătoare.
În regiunea Friuli-Veneția, crucile de acest tip sunt mai frecvente și au fost produse în cantități mari. Influențele bizantine provenite din Veneția sunt foarte prezente în secolul al XIII-lea și în alte centre artistice importante, precum Pisa și pe malul Meusei, în actuala Belgia.
Cu simbolurile sale, crucea de procesiune ne reamintește de adevărata esență a credinței noastre și ne încurajează să continuăm drumul sub acest semn.
HK
Bibliografie
Victor Roth: Kunstdenkmäler aus den sächsischen Kirchen Siebenbürgens I. Goldschmiedearbeiten, Teil 1, Ed. Drotleff Hermannstadt/Sibiu 1922, p. 1, cat. 1; T 1, 2.
Reinhard Rampold: Mittelalterliche Vortragekreuze in Tirol, Innsbruck 2004
Manlio Leo Mezzacasa: Circulation in Venetian Medieval goldsmith’s art: three case studies between Venice and the Adriatic. In: Convivium. Exchanges and Interactions in the Arts of Medieval Europe, Byzantium, and the Mediterranean, 2014/I, Issue 1, 176-189.